În România o societate proaspăt înființată este neplătitoare de TVA – conform art. 310 din Codul Fiscal, până în punctul în care are o cifră anuală de afaceri sub 300.000 de lei. Odată depășit acest prag, societatea are obligația de a se înregistra ca plătitor de TVA în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii în care a atins sau depășit acest plafon.
clear_all
Dar ce este mai exact TVA-ul și de trebuie să îl plătim?
La nivelul Uniunii Europene TVA-ul (taxa pe valoare adăugată) este o taxă bazată pe consum și evaluată pe baza valorii adăugate la produse sau servicii prestate. Se aplică mai mult sau mai puțin pentru toate produsele sau serviciile vândute/cumpărate la nivelul Uniunii Europene. De aceea, bunurile care sunt exportate sau serviciile oferite clienților din străinătate nu cad sub incidența TVA-ului.
Reversul medaliei: importurile sunt taxate pentru a păstra un sistem echilibrat pentru producătorii la nivelul Uniunii care doresc să concureze cât mai egal cu competiția din afara granițelor UE.
Așadar, TVA-ul este:
- o taxă generală care se aplică tuturor activităților comerciale care implică producția și distribuția bunurilor și serviciilor. Însă, dacă cifra de afaceri a entități este sub un anumit prag (diferit în funcție de statul-membru), persoana juridică nu trebuie să ceară TVA pe vânzările sale.
- o taxă de consum: suportată în cele din urmă de consumatorul final. Nu este o taxă pentru afaceri.
- taxată ca procentaj dintr-un preț – astfel costul este vizibil la fiecare etapă din lanțul de producție și distribuție.
- colectată fracționar printr-un sistem de plăți parțiale prin care entitățile impozabile (plătitoare de TVA) scad din TVA-ul plătit taxele plătite altor persoane impozabile la achiziția activităților lor de business. Acest mecanism se asigură că taxa este neutră indiferent de numărul de tranzacții implicat.
- plătită autorităților fiscale de către vânzător (persoana impozabilă) dar este, de fapt, plătită de cumpărător vânzătorului ca parte din preț. Este, deci, o taxă indirectă.
clear_all
De ce folosesc țările din UE TVA-ul?
La momentul creării Comunității Europene, cele șase țări-membre originale foloseau forme indirecte diferite de taxare, majoritatea fiind taxe ”în cascadă”. Acestea erau taxe în mai multe etape care erau stabilite în funcție de valoarea efectivă a output-ului la fiecare etapă din procesul de producție. Astfel era imposibil să se determine suma reală a taxei inclusă în prețul final al produsului. Exista mereu riscul ca țările din UE să subvenționeze accidental exporturile prin supra-estimarea taxelor rambursabile la export.
Dacă obiectivul final era o piață unică și eficientă în Europa, era nevoie de un sistem de taxare transparent și neutru care să permită rambursarea exact la momentul exportului. Numai așa se putea asigura un sistem de export integrat și transparent.
clear_all
Cum se plătește TVA-ul
Taxa pe valoare adăugată pe orice vânzare este un procent din prețul vânzării dar din această sumă persoana impozabilă are dreptul să scadă toate taxele deja plătite în etapa anterioară. Astfel se evită impozitarea dublă și taxa este plătită numai la valoarea adăugată la fiecare etapă de producție și distribuție. Prețul final al produsului este egal cu suma valorilor adăugate al fiecare etapă anterioară, iar TVA-ul final este suma TVA-urilor plătite la fiecare etapă.
Plătitorii înregistrați de TVA au un număr unic de identificare și trebuie să specifice clientului suma de TVA încasată pe factură. Dacă este o entitate fiscală înregistrată, clientul știe cât trebuie să deducă la rândul său și consumatorul știe cât este TVA-ul pe produsul final. TVA-ul se achită în etape, iar sistemul este auto-administrat (într-o oarecare măsură).